Un sondaj cu referire la creștinii din biserici spune așa:

10% – nu pot fi gasiţi nicăieri
20% – nu participă niciodată la un serviciu divin
25% – recunosc că nu se roagă niciodată
35% – recunosc ca nu citesc niciodată Biblia
40% – nu contribuie financiar la programele bisericii
60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare
65% – nu citesc niciodată lecţiunea săptămânală
75% – refuză orice răspundere în biserică
85% – nu invită niciodată pe cineva la biserică
90% – nu iau parte niciodată la ora de rugaciune săptămânală
95% – nu castigă niciodată un suflet la Hristos,
dar, 100% – aşteaptă să meargă la cer!

Fiecare om trăiește în două experiențe paralele mai mult sau mai puțin conștiente. Cea a NEVOI și cea a INTENȚIEI. Nevoile lui cer să fie satisfăcute. Intențiile inimii determină modul în care începe să iși asigure satisfacerea acelor nevoi. Intotdeauna omul a vazut nevoia parsonală și a intenționat să o satisfacă. Dar nu mereu intenția fundamentală a condus la un sentiment de împlinire deplină. Societatea de azi te împinge să te gândești la nevoiel tale înaintea oricărei alte nevoi a omului de lângă tine. Și așa… am pornit în goana după satisfacerea nevoii personale cu prețul instrăinării de oameni. Această criză se adâncește….

1. Să slujești lui Dumnezeu
Iisus face referire la trei cuvinte prin care definește actul slujirii lui Dumnezeu. Sensul vieții se pare că începe cu o orientare corectă în viață cu privire la relațiile din ea.
„Pleacã, Satano”, i-a rãspuns Isus. „Cãci este scris: „Domnului, Dumnezeului tãu sã te închini și numai Lui sã-i slujești

A sluji lui Dumnezeu începe cu stabilirea cadrului fundamental. Printre primele cuvinte ale lui Iisus, așa cum sunt ele înregistrate în Evanghelii, se numără importanța de a sluji lui Dumnezeu în primul rând!!! Ca un copil care nu are pretenția de a ști toate lucrurile, ca un rob care nu mai interoghează intențiile stăpânului pentru negocieri ulterioare… ca un om care va fi recompensat pentru slujirea ce o face, dar care nu e motivat în primul rând de ea.

2. Să slujești oamenilor
Iisus identifică calitatea celui care face o slujire, folosind cuvântul DIACON. Descrie slujitorul obișnuit al unei familii. Acesta făcea lucruri diverse. Matura, spăla, făcea curățenie, gătea, punea masa, făcea patul, avea grija de animalele din casa….etc…mărunțișuri….

Mat_20:26 Între voi sã nu fie așa. Ci oricare va vrea sã fie mare între voi, sã fie slujitorul (diaconul) vostru;
Ioan_12:26 Dacã Îmi slujește cineva, sã Mã urmeze; și unde sînt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacã Îmi slujește cineva, Tatãl îl va cinsti. (diakoneo)
Mat_25:44 Atunci Îi vor rãspunde și ei: „Doamne, cînd Te-am vãzut noi flãmînd sau fiindu-Ți sete, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în temnițã, și nu Ți-am slujit?”

Cu alte cuvinte….TE NUMESTI CRESTIN? INTELEGI CA DZEU TE-A PUS RESPONSABIL PE CEVA DIN ECONOMIA LUI?

1Petru_4:10 Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.

Iisus definește pe cei pe care trebuie să îi slujești.
Stiu că am spus anterior. Pe oameni trebuie să îi slujim cu orice ”mărunțiș”. Dar care sunt oamenii aceia? Se definesc cumva în mod special? Iisus puncta că pe frați trebuie să îi slujim. Iar religia din noi s-a uitat imediat la culoarea socială, religioasă, denominațională a unui om în procesul de evaluare al gradului în care să i se slujească sau să nu i se slujească….din varii motive „întemeiate”. Iisus a țintit și a identificat pe acei frați (adelfos, gr.) ca fiind toți oamenii: străinii, rudele și persoanele din grupul tău de oameni cuc are te identifici.

Pilda paiului și bârnei din ochii cuiva…. ups…. acel cineva este fratele meu!!!! Iar noi corectăm pe toată lumea. Deci toată lumea este ”fratele” meu.
Mat_25:44 Atunci Îi vor răspunde și ei: „Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit (DIAKONEO)?” Mat 25:45 Și El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, oridecîteori n’ați făcut aceste lucruri unuia dintr’acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.”
Nu exista o limita la Dumnezeu cu privire la categoriile de oameni pe care sa ii ajuti. Noi ii punem în cutii și naștem evaluări peste evaluări, până nu mai facem nimic pentru nimeni…..decât pentru noi, precum bogatul care i-a explodat exponențial afacerea.

Închei cu modul în care Iisus ne demonstrează cum să slujim pe cineva și piedici în calea slujirii.
Slujirea [diakonia] cu lucruri mici…..

implica renunțare la agenda personala. Samariteanul din pilda lui Iisus era în călătorie, cu camere rezervate la destinație…booking-ul făcut…. cu riscul de a deveni client pe lista neagră. Lista celor care nu onorează angajamentul… și care se putea alege cu 1 stea din 5….
implică sacrificii financiare. A plătit 2 bănuți…dispus sa plătească si mai mult hangiului ptr supravegherea celui muribund găsit în drum.
implica depășirea amărăciunii personale. El era samaritean…. dar a ales să slujească pe cineva care ăl disprețuia doar petnru că este samaritean!!!!
implica depășirea barierelor culturale, sociale, religioase! depășirea acelui mortal slogan: ”Nu merita”
implica voluntariatul, fără așteptarea beneficiilor directe rapide sau ulterioare. Este o manifestare a inimii pe care o ai. Slujirea lui Dumnezeu implica atragerea răsplătirilor lu. în viata aceasta si/sau viitoare. Slujim pe El, slujind oamenilor pe care Îi iubește. El iubește pe TOȚI!
implica cunoașterea darului și chemării pe care o ai de la Dumnezeu. 1Pe_4:10Ca niște buni ispravnici (OIIKONOMOS) ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească (DIAKONOE) altora după darul, pe care l-a primit.
este o responsabilitate a tuturor care se numesc creștini. Cine este deci administratorul (OIKONOMOS)/sclavul (DOULOS) credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a pus responsabil peste ceilalţi sclavi ai săi….

imaginatia este limita in care poti sluji cuiva!!!!

In ziarul “London Sun” se relata cum intr-o zi, datorita unor defecțiuni, o parte a orașului nu a avut curent electric. Atunci, oamenii s-au dus sa-si cumpere lumânări de la un mare magazin din acel cartier. Pe cutia unde erau lumânările era înștiințarea: “imperfecte”. Dar, având nevoie, oamenii le-au luat, asa cum erau. Abia când au ajuns acasă și au vrut sa le aprindă, au constatat ca lumânările nu aveau fitil, deci nu puteau fi aprinse, ci folosite doar ca ornament.
Multi crestini sint buni doar ca ornament, dar nu vor a lumina/sluji pe alții. Tu ce fel de crestin esti?

APLICATIE:

Descopera darurile si abilitatile pe care le-ai primit de la Dumnezeu
Comunica cu noi care sunt darurile tale si daca vrei si cum vrei sa slujesti altora…